Când am decis să merg la Veneția nu aveam un plan exact ci doar o ofertă foarte bună la biletele de zbor. Îmi doream să mă deconectez puțin  de la viața din București așa că am luat decizia impulsiv, pe baza prețului mai mic decât un drum cu trenul până la Brașov.

Mai fusesem la Veneția acum 14 ani – și sincer nu mi-am amintit nici 10% din ce am făcut atunci, poate și pentru că aveam un stil să zicem haotic de călătorie.

De data asta a fost diferit! Poate pentru că între timp am decis să împart experiențele mele și cu alți călători.

8 Martie a fost ziua plecării, un cadou pe care mi l-am făcut singură, că cine mă cunoaște mai bine decât mine?

Și cum nimic nu se întâmplă fără un scop iată-mă  ajunsă în cel mai frumos și romantic oraș al lumii  – Veneția.

Cunoscut pentru canalele sale unice, pentru arhitectura și podurile sale impresionante, pentru experințele unice pe care le poți avea, orașul ăsta a fost ca o gură de aer proaspăt.

3 zile am bătut străduțele în lung și-n lat și pentru că informația e proaspătă iar tu urmează să ajungi aici, vreau să te ajut să ai cea mai completă și frumoasă experiență în orașul plutitor.

Din Treviso la cazare

Pentru că am zburat cu Ryanair, am aterizat pe aeroportul din Treviso, un aeroport micuț care îți oferă 2 variante de a ajunge în Veneția – cu trenul sau cu autobuzul.

1. Varianta mai ieftină este cu trenul care se află la 15 minute de gara Treviso și la care poți ajunge luând un autobuz direct din aeroport. Biletul te va costa 7 euro și va fi valabil atât pentru autobuz cât și pentru tren. Durata călătoriei cu trenul este de aproximativ 40 de minute. Ai să cobori la stația  Santa Lucia din Veneția. Trenurile  circulă destul de des, (pleacă din 15 în 15 minute).

Atenție , la ieșirea din aeroport se vând bilete către autobuzul care merge direct în Veneția. Cel care vinde biletele va încerca să te convingă să alegi autobuzul direct, spunându-ți că gara este departe, că nu știe programul trenurilor și că mai bine te urci în autobuz.

2. Varianta puțin mai rapidă dar mai scumpă este cu autobuzul. Traseul este Treviso – Mestre – Veneția. Ai să observi autobuzul imediat ce ieși din aeroport și aproape de el ai să vezi și omul de la care vei putea cumpăra bilet. Prețul unui bilet până în Veneția la stația Piazzale Roma este de 10 euro. Autobuzul se oprește aici, și ca să poți merge mai departe vei lua vaporetto. Iar pentru asta vei mai scoate din buzunar încă 10 euro. Ultima stație cu vaporetto este în centrul orașului, la stația San Zaccaria.

M-am păcălită atunci când am cumpărat biletul și am ales a doua variantă. Recomand să faceți asta doar dacă aveti cazarea în Mestre. Altfel prețul nu se justifică.

Unde este cel mai bine să alegi cazarea?

După cum spuneam a fost a doua oară când am ajuns în Veneția. Iar dacă prima dată am ales un hotel micuț din Mestre de data aceasta mi-am dorit să stau în Veneția.

Nu regret absolut deloc pentru că am avut o cazare incredibil de frumoasă, la doar 10 minute de Piața San Marco, într-o zonă relativ liniștită.

Îți recomand Palazzo Guardi, o clădire superbă din secolul 15, cu facilități complete, curățenie exemplară și un mic dejun delicious. Click pe acest link și rezervă-ți vacanța.

Prețul unei cazări bune în Veneția ajunge la un preț mediu de 80-100 euro/noapte.

Dacă dorești ceva puțin mai ieftin îți recomand orașul Mestre.

Cu autobuzul din Mestre până în Veneția vei face 12 minute. Sigur ai să găsești variante de cazare mai accesibile la preț decât în Veneția însă ține cont de faptul că vei parcurget drumul Mestre-Veneția-Mestre zilnic (autobuzele pleacă la fiecare 10 minute).

Am pregătit pentru tine 2 liste de căzari foarte frumoase, la prețuri bune în Veneția, și Mestre.

CELE MAI BUNE CAZARI VENEȚIA (click pe numele hotelului pentru rezervare)

• Palazz Guardi
• Rezidenza Campo Ruga
• Ca’ Princess
• Hotel Corte Contarina
• Palazzo Cendon Piano Antico
• Locanda Ca’ Formosa
• Rialto 10182
• Hotel Lux
• Sant’ Agostin Apartment
• Alle Guglie Boutique Hotel
• Casanova Ai Tolenti
• Rimon Place-Kosher
• Locanda Antica Venezia
• Ca’Bianca
• Locanda La Corte

Pentru alte cazări în Veneția click aici

CELE MAI BUNE CAZARI MESTRE (click pe numele hotelului pentru rezervare)

• Hotel Cris
• Quirinus Venetia Properties
• Hotel Plaza
• Leonardo Royal Hotel Venice Mestre
• Hotel Montepiana
• Hotel Venezia
• Campanile Venice Mestre
• Camping Venezia Village
• Smart Hotel Holiday
• Hotel San Carlo
• Alla Torre B&B
• B&B Colombo
• La casa dei tre
• Park Hotel Ai Pini & Restaurant Ai Pini
• RESIDENCE BACO Da SETA

Pentru alte cazări în Mestre click aici

Stop, aici se plătește

Momentan este un zvon însă se crede că în următoarele 6 luni se va introduce o taxă de vizitare a Veneției. Această taxă se va achita doar de către turiștii care nu au cazare în Veneția. Prețul va fi între 3 și 10 euro și se va stabili în funcție de perioadă, condiții meteo și numărul de turiști înscriși în ziua respectivă.

Turiștii cazați în Veneția sunt scutiți de la plata taxei pentru că oricum achită către hotel taxa de oraș. Pentru Palazo Guardi eu am achitat 4 euro/zi/persoană.

Oricunde ai alege să te cazezi important este că te afli în Veneția. Iar acum că am stabilit unde te vei caza hai să începem itinerariul nostru.

ZIUA 1 – Piața San Marco, împrejurimi și Podurile Veneției

Canal Grande (Marele Canal)

Sunt sute de canale care comunică prin poduri  dar cel mai cunoscut este Canal Grande. Cu siguranță ai să îl traversezi de multe ori cât vei sta în Veneția.

Acesta este coridorul naval major ce împarte orașul în două în formă de S. Lungimea lui este de 3800 m iar adâncime ajunge până la 5 m.

Sunt 4 poduri principale care fac legătura peste Marele Canal

• Podul Rialto
• Podul Scalzi
• Podul Academiei
• Podul Constituției sau podul Calatrava finalizat în 2008 cu un aspect modern, o constructie

controversata care a costat 10 milioane de euro. Acesta face legătura dintre Gara Santa Lucia și Piazzale Roma iar dacă ajungi în Veneția cu trenul, va fi primul pe care îl vei traversa.

Pe oricare dintre poduri te vei afla sigur ai să surprinzi  în fotografii cadre superbe.

Deoarece cazarea mea fost în zona podului Academiei, acesta a fost primul pe care am pășit.

Podul Academiei (Ponte Dell’ Academia) este un pod pietonal din lemn cu o lungime de 48 de m. De-a lungul timpului a suferit mai multe modificări. Podul original din 1854 a fost construit din metal și considerat prea modern pentru aceea vreme. În 1933 podul a fost înlocuit cu o structură de lemn ce a rezistat până în 1985 când podul a fost refăcut identic.

După ce ai admirat suficient priveliștea de pe Podul Academiei pașii te vor purta catre locul în care orice turist din Veneția va ajunge – Piața San Marco.

Piața San Marco este punctul central al orașului iar eu o consider cea mai frumoasă piață pe care am văzut-o vreodată. A fost construită între secolele 9 și 12 în fața impresionantei Basilici di San Marco cunoscută și ca Biserica de Aur, un  simbol al puterii venețiene și influenței ei asupra lumii.

Nu uita că te aflii într-un oraș de peste 1500 de ani care cândva a fost cea mai puternică forță navală din câte au existat.

De 1000 de ani în interiorul bisericii se află mormântul Sfântului Marcu. În biserică se intră gratuit dar pentru a vizita adevăratele ei comori ai nevoie de bilet. De regulă cozile sunt lungi așa că îți recomand să o vizitezi în cursul dimineții.

PONT ELANOMAD – În partea dreaptă a bisericii ai să observi pe fațadă  un grup statuar ce reprezintă 4 împărați. Statuile sunt cunoscute ca Portretul celor 4 Tetrarhi și datează din jurul anului 300. Aceste statuete au aparținut Constantinopolului dar au fost furate de venețieni și aduse aici în secolul 13.

Turnul Biserici (Campanile) este cel mai înalt turn al Veneției și al cincilea ca înălțime din Italia având 98,6 metri.

A fost ridicat în secolul 12 dar în 1902 s-a prăbușit fiind mai apoi construit identic.

Fiind atât de înalt oferă o panoramă extraordinar de frumoasă asupra Veneției. Poți urca în turn achitând biletul de 10 euro. Nu îți fie teamă, vei urca cu liftul.

Și pentru că se află tot în Piața San Marco mai am un obiectiv important pe care te invit să îl bifezi

Palatul Dogilor a fost reședința liderilor Republicii Veneția. Construcția lui a început în secolul 14. Deși se află în Piața San Marco, vederea lui este penste Canalului Mare. Arhitectura palatului este uimitoare cu elemente decorative din piatră albă iar la interior sunt păstrate și pot fi vazute mobilier și decoruri originale. Acum este muzeu și se poate vizita. Este deschis zilnic iar prețul unui bilet pornește de la 15 de euro.

Dacă aveți în plan  să vizitați mai multe muzee sau să faceți diverse activități cu ghid sunt multe variante de Museum Pass pe care le puteti achiziționa la prețuri mai bune decat daca alegeti să vizitați individual fiecare muzeu.

Dacă înainte porumbeii făceau spectacol în Piața San Marco așezându-se fără teamă pe turiști, astăzi este interzis să îi hrănești.

La 2 pași de Palatul Dogilor un al obiectiv cu poveste este gata să ți se dezvăluie.

Puntea Suspinelor (ponte dei Sospiri) este un reper istoric important al orașului. Această puntea unea camera de interogare din Palatul Dogilor de închisoarea unei erau duși tâlharii Veneției. De numele acestui pod se leagă o legendă conform căreia în drumul lor spre carceră criminalii se opreau pe punte și aruncau o ultimă privire asupra canalului, oftând la gandul pedepsei ce îi aștepta.

De aici te poți plimba pe lângă apă admirând gondolele și alte ambarcațiuni care asigură transportul prin Veneția. Probabil te-ai prins deja că mașinile în Veneția sunt inutile.

Ba mai mult decât atât este  interzis și mersul pe bicicletă.

Iar dacă ai oboist ce-ți rămâne să faci?

Plimbare cu vaporetto. Cel mai popular și accesibil transport pe apă este cu vaporetto.

Îți recomand să achiziționezi Venice Pass – un abonament care îți va permite să circuli neliminat. Prețul pentru o zi este de 25 euro iar abonamentul este valabil și pentru plimbările către Murano și Burano. Întreabă la ghișeele din stații care este cel mai avantajos abonament pentru tine în funcție de câte zile petreci în Veneția.

Iar acum că ți-ai luat bilet admiră de pe apă clădirile din jurul Marelui Canal. În funcție de perioada de construcție arhitectura acestora este puțin diferită. Ai să observe un amestec de stiluri, bizantin, gotic, renascentist sau clasic. În secolul 18 construcția clădirilor din jurul Canalului a fost oprită iar în prezent acestea adăpostesc fundații care le poarta de grijă iar unele dintre ele sunt transformate în muzee.

Iar acum că te-ai familiarizat cu aerul Veneției și te-ai și cultaralizat puțin ce zici descoperi orașul  în timpi ce te plimbi fără o direcție anume. Pâna la urmă ghidul este făcut pentru a puncta repere importante însă experiența este a ta.

Mănâncă paste, delectează-te cu înghețată, urcă și coboară podulețe – simte Veneția așa cum consideri.

 

Ziua 2 – Locuri inedite și gratuite din Veneția

Veneția e plină de surprize dar și de locuri inedite pe care vreau să ți le prezint pentru ziua a doua.

Nu rata nici vlogurile elanomad din Veneția

Caffe Florian este locul in care îți propun să îți începi ziua. Aceasta este cea mai veche cafenea din lume. Împlinind recent 300 de ani. Se află chiar în Piata San Marco și este un loc extrem de pitoresc. Locația a fost deschisă in 1720 de Floriano Francesconi sub numele de Alla Venezia Trionfante.

De-a lungul vremii mai multe celebrități i-au trecut pragul de la politicieni la actori de la Hollywood ca Charlie Chaplin, scriitori și alte nume grele. Interiorul poarta amprenta secolului 19. În 2019 inundațiile au afectat grav cafeneaua însă proprietarii au reusit să o restaureze. În meniu se află și înghețată, lichior, vinuri dar și câteva preparate deosebite. În general prețurile sunt piperate. Și pornesc de la 10 – 15 euro

Iar dacă aceasta este cea mai veche cafenea din lumea află că tot în Italia există a doua cea mai veche cafenea din lume, mai exact la Roma și se numește Cafe Greco.

Și pentru că te-ai odihnit ce zici să își mai arăt niște poduri interesante? Sunt peste 400 de poduri în Veneția iar unele dintre ele au povești grozave.

Pontul Pumnilor (Ponte dei Pugni) este locul unde în trecut se ținea o tradiție care avea ca principală activitate bătaia cu pumnii. 2 clanuri se întâlneau aici iar pierzătorul cădea în canal direct de pe pod. Urmele tălpilor care se observă astăzi erau marcaje pentru ca participanții la bătaie să știe pe ce poziție vor sta.

Din păcate eu nu am mai avut timp să îl vizitez dar dacă tu ajungi aici sunt foarte curioasă cum ți s-a părut.

Podul Cuielor (Ponte Chiodo) este unul dintre podurile antice din Veneția. Este un pod privat iar denumirea i se trage de la numele familiei care îl deținea. Este special pentru că nu are balustradă, fiind singurul de acest fel din oraș. Un pod asemănător se mai găsește pe insula Torcello.

Podul Rialto este cel mai vechi dintre cele 4 poduri care traverseaza Canal Grande și seamănă mai degraba cu o stradă pentru că este plin de magazine. A fost construite de mai multe ori, podul original fiind unul din lemn  care ba a ars în diverse revolte ba s-a prabușit sub greutatea trecătorilor care veniseră să privească o paradă de bărci. Astăzi podul este din piatră și este una dintre emblemele arhitecturale ale Veneției.

Și dacă ai ajuns în zona Podului Rialto am pentru tine notează asta –

PONTE ELANOMAD – În partea dreaptă a podului se află Terazza Fondaco dei Tedeschi un magazin luxos pe 4 nivele care în trecut a aparținut negustorilor germani. Este un punct important de bifat pentru că poți ajunge pe acoperiș iar de acolo vei avea o panoramă superbă. Este unul dintre punctele de belvedere despre care nu mulți turiști știu.

ATENȚIE – Accesul pe terasă este gratuit însă este necesar să îți faci o programare online înainte, specificând intervalul orar la care vei ajunge. Rezervă aici.

Vizita este limitată la 10 minute iar numarul maxim de oameni care au acces în același timp este de  70 de persoane.

Atât de multe străzi sunt în Veneția încât orașul ăsta pare să fie un labirint. Dar una dintre străzi este mai specială.

Calle Varisco Ramo este o stradă de doar 53 de cm. Da, ai citit bine. Este cea mai îngustă stradă din Veneția.

În Romania există ceva similar, strada Sforii din Brașov, dar lățimea ei variază intre 111 si 135 cm.

Sigur ai să faci aici câteva fotografii amuzante.

Urmează să îți dezvălui un loc fascinant. Unul cu pisici prietenoase și magie și cultură și multe, multe cărți.

Librăria Acqua Alta este genul acela de loc pe care trebuie să-l vezi ca să ți-l poți imagina. Aici cărțile stau așezate într-un haos ordonat în căzi de baie, în gondole, pe rafturi, în așa fel cum nu se mai întâmplă nicăieri. Este autoproclamată cea mai frumoasă librărie din lume. Poate nu este cea mai frumoasă dar sigur este cea mai altfel…poate cea mai fotogenică.

Cauți o carte și te aștepți să ți-o dea vrăjitorul Merlin. Cam ăsta este sentimentul pe care mie mi l-a inspirat acest loc.

Asta este o librărie cu farmec și magie și volume întregi care alteaptă să fie răsfoite și admirate.

Este un book shop pentru cei care visează mult. Se află într-o clădire care a fost inundată de multe ori iar marturie stau fotografiile  de aici. Au fost salvate de apa cartile din gondole.

Ideea acestei librării este una originală care a prins rapid la public. Și chiar dacă sunt unii care spun ca-i praf și mucegai și miroase  urat, locul este unul indedit care merită pus pe lista noastră.

Ca sa nu vă mai spun că intrarea este GRATUITĂ.

Sunt multe clădiri frumoase în Veneția însă una mi-a plăcut în mod deosebit.

Scala Contarini del Bovolo este un mic palazzo venețian construit în secolul 15. Se află în imediata apropiere a Pieței San Marco și este un al punct de belvedere al orașului. Turnul cilindric are 28 de m înaltime și conține o scară în spirală deosebit de frumoasă. Construcția a suportat numeroase modificari iar urme de arhitectură gotică sunt încă vizibile atât la exterior cât și la interior. Biletul de intrare costă 8 euro.

Dacă ai urmat itinerariul zilei a doua așa cum l-am scris aici, înseamnă că ziua ta a fost foarte plină. Iar acum, ca să te relaxezi, vrei să te plimbi cu gondola?

Dacă în trecut gondolele erau mijlocul principal de transport persoane în Veneția, astăzi ele fac parte din experiența turistică a orașului.

Canalele înguste ale Veneției sunt cele care au inspirat forma acestor bărci. Astfel că gondolele sunt lungi și înguste. O gondolă cântărește 600 kg și este făcută din 8 tipuri de lemn, fiecare cu proprietăți esențiale în buna funcționare a gondolei.

Meșterii care construiesc o astfel de ambarcațiune se numesc squeraroli și ei sunt cei care aleg lemnul perfect pe care îl vor prelucra. Abilitatea de a construi o gondololă se transmite din generație în generație.

 

Gondolierul este cel care conduce și de regulă poartă o uniformă cu dungi și pălărie. În trecut gondolierii purtau uniforme strălucitoare pentru că erau angajați de familii influente și astfel, prin ținută, etalau statutul și puterea.

Abilitatea de a manevra o gondolă face parte din patrimoniul cultural al Veneției.

Toate gondolele tradiționale sunt vopsite în negru iar pe gondolele ceremoniale sunt permise desene aurii.

O plimbare cu gondola costă între 80 și 100 de euro însă experiența cu ambarcațiunea care a devenit identitatea Veneției este neprețuită.

Ziua 3 – Murano, Burano și Basilica San Zaccaria

Pentru a treia zi îți propun să te urci în vaporetto și să mergi pe insule.

Pentru 25 de euro poți participa la un tur ghidat de 4-5 ore al insulelor Murano-Burano-Torcello.

Pentru că am avut deja abonamentul Venice Pass am vizitat pe cont prorpriu insulele Murano și Burano.

De la stația Fondamente Nove din Veneția va trebui să iei vaporetto nr 12. Acesta va ajunge în Murano în aproximativ 12-14 minute.  În drum spre Murano vei trece pe lângă Cimitirul Veneției, un loc impresionant de pe insula San Michele. Această insula a fost transformată de Napoleon în cimitir în anul 1862. Dacă esti curios cum arată un cimitit pe apă, poți face o oprire.

Partea bună a unei vizite pe cont propriu este că nu ești condiționat de programul turului.

Murano

Am lăsat cimitirul în spate și am ajuns la Murano cu gândul sa fac călătoria în sens invers și să vizitez prima dată insula Burano. Dar n-am știut un lucru – pentru a ajunge la Burano trebuia să cobor în Murano și să schimb vaporetto. Astfel că am ajuns din nou în Veneția și a trebuit sa mai parcurg drumul încă o dată. Noroc că am avut abonament și că drumul nu este prea lung.

A doua oară a fost cu noroc. Am ajuns la Murano. Am coborat la a doua stație de pe insulă pentru că din vaporetto văzusem un afiș scris pe o fabrică de sticlă “Free Entrance”.

Am intrat în fabrică și tocmai bine că am avut parte de o demonstrație gratuită de topire și modelare a sticlei. Vei observa foarte multe magazine cu bijuterii și accesorii din sticlă iar majoritatea dintre ele au în spate fabrici pe care le poți vizita gratuit.

În anul 1291 s-a decis mutarea tuturor fabricilor de sticla din veneția  pe insula Murano deoarece casele în Veneția erau din lemn iar prelucrarea sticlei prezenta mare risc de incendiu. Mai târziu, prin anii 1500, fabricile au dezvolta tehnici mai complexe de topire și suflare iar sticla de Murano a deveni cunoscută în toată lumea.

La fel ca în Veneția, te poți plimba de pe un poduleț pe celălalt în timp ce admiri zecile de vitrine colorate.

Burano

La fiecare 30 de minute pleacă un vaporetto către Burano. Din Murano am mai făcut cam 25 de minute. Drumul este unul frumos, mai ales dacă stai pe locurile de față, în afara bărcii (sunt 3 locuri privilegiate). Din loc în loc se zăresc petice de pâmânt și pescăruși care te însoțesc.

Mai vezi câte o clădire singulară sau aflată în paragină și până să își dai seama ai ajuns în Burano sau Orașul de Turtă Dulce.

Dacă despre  Murano am crezut că este un oraș mic, Burano mi s-a părut minuscul. O insuliță liniștită, pitorească și foarte colorată. Aici casele sunt vopsite în culori pastelate și vesele. Cu siguranță acesta este locul preferat de iubitorii de fotografie.

Ai să observi multe magazine de suveniruri, majoritatea dintre ele avand produse din dantelă.

Burano este recunoscut pentru producția de dantelă. Ai grijă ce cumperi pentru că sunt și multe chinezării vândute ca produse originale.

Nimeni nu pare că se grăbește în Burano…și până la urmă de ce s-ar grăbi? În prezent populația orașului este de 7000 de persoane și la fel ca în Veneția. este în continuă scădere. Oamenii se orientează către orașe mai mari unde pot duce un trai mai decent. Se pare că momentan doar turismul mai funcționează în Burano.

După sute de fotografii, o plimbare leneșă și compania unui soare domol de primăvară am decis că este timpul să mă întorc în Veneția. Din Burano poți lua vaporetto direct. În 40 de minute ai să ajungi înapoi la Veneția.

Dacă timpul îți permite vreau să te îndrum către un ultim obiectiv.

Basilica San Zaccaria se află în zona Pieței San Marco și este un lăcaș de cult închinat Sfântului Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, ale cărui rămășițe se presupune că s-ar afla sub al doile altar. Construcția aparține stilului gotic și renascentist iar lucrul cu adevărat special la această biserică este că aici sunt îngropați dogii Veneției. Basilica San Zaccaria este singură biserică din Veneția care are criptă. Intrarea la biserică este gratuită însă dacă dorețti să vizitezi cripta va trebui să achiti 3 euro. Pentru că se află foarte aproape de canal, în permanență cripta este inundată.

Eu am fost foarte curioasă să văd cât de mare este apa în criptă și am mers să verific. De pe ultima treaptă pe care puteam să pășesc.

Atenție,  acqua alta

Și pentru că tot am adus vorba de inundații pentru venețieni acestea sunt un lucru destul de comun pentru ca au loc anual, de la finalul lunii septembrie până prin prima parte a lunii aprilie.

Locuitorii Veneției  care nu fac mare caz atunci când acestea se întâmplă  Turiștii încă sunt serviți la terase, chiar dacă apa este până la brâu, maratoanele încă se țin, iar viața se desfășoară absolut normal.

Nu degeaba i se mai spune orașul plutitor, imaginile cu aqua alta, așa cum mai este denumit fenomenul  de inundație definesc Veneția.

Cea mai joasă regiune a Veneției este Piața San Marco, așadar este prima care se inundă. Și atunci se folosesc pompe de apă dar și opritoare care împiedică apa să intre în interiorul cafenelelor.  În anumite locuri se monează punți mai înalte pe care poți călca să nu te uzi.

Veneția se scufunda cu aproximativ 2 mm pe an iar populația ei scade constant. Până în 2030 se crede  s-ar putea transforma într-un oraș fantomă vizitat doar de către turiști în timpul zilei iar până în 2100 va dispărea complet sub apă.

Un lucru e sigur – nici o inundație nu oprește un turist să exploreze Veneția cu sau fără cizme de cauciuc.

Iar acum că itinerariul a fost făcut rămâne ca tu să îți trăiești povestea în acest oraș fabulos care este Veneția. Fie că îl vei respecta întocmai sau nu, sper ca informația să te ajute în planificarea călătoriei tale.

Pentru mine Veneția rămâne un loc pe care l-aș explora de zeci de ori cu aceeași sete de aventură și cunoaștere.

0