Sunt locuri în care se întâmplă să mergi pur întâmplător și abia la plecare să îți dai seama că nimic nu este fără socoteală, că a trebuit să ajungi acolo.
Astăzi îți povestesc despre satul Saschiz, un colt de lume unde timpul pare să se fi oprit în loc, un sat fermecător cu aer medieval și peisaje naturale. Saschiz este unul dintre cele mai frumoase sate din România, situate în inima Transilvaniei.
Cu o istorie care se întinde pe mai multe secole, Saschiz emană nostalgie, liniște și autenticitate.
Nu caut să te conving, o vei face singur! Indiferent dacă ești un pasionat al istoriei, un explorator al naturii sau doar un călător în căutare de liniște și frumos, Saschiz te va cuceri cu farmecul său aparte.
Pregătește-ți rucsacul, eu voi rememora călătoria mea iar tu vei fi pregătit de una dintre cele mai frumoase experiențe
PRIVIRE ÎN TRECUT – ISTORIA SATULUI SASCHIZ
Saschiz se bucură de o istorie bogată și de o arhitectură tradițională bine păstrată. Este un adevărat tezaur cultural ce te va purta prin peisaje de poveste.
Satul a fost înființat de secui în secolul al XI-lea ca mai apoi să fie recolonizat de sași în secolul al XIII – lea. În timpul migrației lor, coloniștii și-au adus cu ei cunoștințele și tehnicile de construcție caracteristice, contribuind astfel la dezvoltarea arhitecturii săsești.
PE ULIȚELE SATULUI
Odată ce intri în sat ochii tăi vor fi întâmpinați de casele tradiționale pictate în culori pastelate și acoperișuri din șindrilă. Cu porți înalte care nu lasă să se vadă nimic la exterior casele sunt înșirate de-a lungul străzilor ce și-au păstrat structura din cele mai vechi timpuri.
Impresia că timpul curge lent și că te-ai intors într-o altă epocă te va însoți permanent. Câte un localnic va trece pe lângă tine și te va saluta voios. Oamenii sunt dornici de vorbă și curioși să afle unde stai și ce te aduce prin părțile lor.
La fel ca adulții, copiii te vor întreba ce cauți și dacă te pot ajuta. Probabil că nu se întâmplă multe lucruri în sat, de aici și dorința de a dialoga cu cei din afara lui.
Pe câte o casă se mai observă însemne ale bresleor din care făceau parte locuitorii ei. Cea mai veche locuință datează din anul 1702. Unele sunt lăsate în paragină în timp ce altele au fost refăcute păstrându-și arhitectura.
În timpul petrecut la Saschiz am fost oaspetele a 2 astfel de case și am să-ți povestesc despre fiecare în parte pentru că ambele au ceva special.
CITEȘTE POVESTEA FIECĂREIA ÎN ARTICOLE SEPARATE PE BLOG
-
SASCHIZ 130 LODGING & GLAMPING – O casă tradițională transformată într-o reală oază de liniște la care vei vrea să te întorci permanent.
Despre experiența petrecută aici, gazde și frumusețea locului vezi în articolul separat de pe blog.
-
SASCHIZ 175 – O casă muzeu de la 1832 care și-a păstrat autenticitatea, povestea și spiritul locului.
M-am îndrăgostit de locul ăsta și de liniștea pe care o transmite. Nu puteam să nu îți povestesc despre ea într-un articol separat pe blog.
BISERICA FORTIFICATĂ
Una dintre cele mai notabile atracții ale plimbării pe ulițele din Saschiz este Biserica Fortificată, înscrisă în patrimonial Mondial UNESCO.
Având rolul de a proteja comunitatea în fața oricărei invazii, Biserica Fortificată este una dintre cele mai valoroase monumente gotice din Transilvania.
Se ridică mândră în centru satului și te atrage cu turnul său înalt, cu ziduri solide ce păstrează în ele istoria și secretele îndelungate ale locului.
Pentru a o putea vizita este posibil să trebuiască să suni la numărul de telefon lăsat pe poarta de la intrare.
Biserica a fost construită în anul 1493 pe locul unei vechi bazilici romane și a fost închinată regelui Stefan I al Ungariei.
Odată intrat în incinta bisericii vei descoperi fresce vechi și artefacte prețioase. Sala gotică interioară a fost finalizată cu ajutor din partea Sibiului, oraș căruia îi recunoșteau autoritatea în detrimentul Sighișoarei, localitate cu care rivalizau.
TURNUL CU CEAS DIN SASCHIZ
Cel ce domină orizontul localității este Tunul cu Ceas, o frumoasă construcție medievală înălțat în secolul al XIV – lea.
Construit în stil gotic și bine conservat, are o înălțime de aproximativ 64 de metri.
În 1677 Saschiz primește de la Sighișoara un acoperiș identic cu cel al Turnului cu Ceas. În semn de revoltă sașii adaugă acoperișului 4 turnuri mici arătându-și independența.
S-a întâmplat ca acoperișul să ardă într-un incendiu dar să fie refăcut în anul 1832, an pe care îl regăsim scris pe fațada îmbrăcată în țiglă colorată.
Atât Turnul cât și Biserica Evanghelică pot fi admirate și de pe șoseaua principală (E60) ce împarte satul în două.
Poți urca pe scări până în vârful turnului dar să știi că nu vei avea o panorama deschisă întrucât nu există ferestre și nici puncte de observare.
De amorul artei și de dragul experienței am urcat și eu în vârf. Posibil să izbutești să faci o fotografie printr-o mica crăpătură în zid.
Iar dacă nu vei vrea să urci, poți da o tură curții. Informații prețioase poți citi pe panourile informative din jurul bisericii. Dacă ai noroc, un motan iubăreț va fi ghidul plimbării tale.
COLINELE TRANSILVANIEI ȘI VIA TRANSILVANICA TERRA SAXONUM
Pe măsură ce te îndepărtezi de centru vei fi captivat de dealurile verzi și de cântecul păsărilor. De ulițele pe care se ridică praf în urma pașilor tăi sau a roților de biciclete în goana lor.
Probabil că așa sună liniștea…iar la Saschiz liniștea are multe tonalități. Și poate pe multe dintre ele nu am reușit încă să le aud.
Fie că îți place să mergi cu bicicleta, pe jos au chiar călare, Colinele Transilvaniei îți oferă experiențe pentru suflet. Nu degeaba prințul Charles de Wales s-a îndrăgostit de această zonă. Este cea mai mare arie protejată din Trasilvania cu o biodiversitate extrem de variată și practici agrigole tradiționale.
O plimbare scurtă în afara satului și ai să observi movilele ce se ridică înalte ca niște giganți ai naturii. Există legende că în zonă trăiau uriași ce erau blânzi cu oamenii. Si cum imaginația este poarta către cele mai frumoase povești, poate chiar au existat și s-au transformat în străjeri ai satului.
Nivelul de dificultate al traseelor variază între ușor și mediu. Peste 500 km reprezintă trasee amenajate special pentru pasionații de astfel de activități.
Via Transilvanica sau Drumul care Unește a fost inspirat de traseele de pelerinaj din Spania și de traseele de andurață din Statele Unite sau India, drumuri care au influențat culturi, au format comunități și au contribuit la dezvoltarea zonelor pe care le-au traversat.
Acest traseu este destinat celor cărora le place să călătorească altfel decât cu mașina.
De la Mănăstirea Putna până la Drobeta Turnu Severin, traseul străbate Transilvania în peste 1000 km. Sectorul Terra Saxonum trece prin Dealurile Transilvaniei, inclusiv prin Saschiz.
CETATEA ȚĂRĂNEASCĂ
Recunosc, sunt o boemă iar asta merge mână în mână cu conceptul de slow travel, călătoriile lente unde ai timp să te bucuri în tihnă, să-ți așterni pe foaie experiența și gândurile.
Și aflându-mă în șura cazării de la Saschiz 175 mi-am aruncat ochii spre înalt și atunci am văzut-o – falnică și impunătoare pe deal, Cetatea Țărănească.
Din sat până la cetate poți merge pe jos 2 km, cel puțin așa arată indicatorul. În realitate mie mi s-au părut vreo 4 km iar drumul până acolo l-am parcurs cu mașina, pe drum asfaltat.
Cetatea are un zid de 10 metri dar și 6 turnuri. Aici se retrăgeau sătenii la orice amenințare. Și tot aici erau depozitate alimentele întrucât temperatura de păstrare era perfectă.
În incinta cetății există o fântână adâncă de 50 m despre care se spune că ar avea legături subterane cu Biserica Fortificată.
Până în anul 1940, cetatea a fost întreținută de sași. Când aceștia au fost strămutați în Germania din ordinul lui Hitler, a început și distrugerea cetății. Astfel cetatea a fost vandalizată de oameni ce nu aparțineau comunităților germane, și folosită ca sursă de materiale de construcție. Multă vreme cetatea a fost uitată în paragină.
În anul 2004 primăria din Saschiz dar și voluntarii au curățat zona, au amenajat drumul de acces și au început reconsolidarea ei.
Momentan nu se poate vizita însă dacă vei ajunge până la ea te vei putea bucura de o splendidă panoramă către sat și împrejurimi.
CEAIUL DE LA ORA 5 SAU LOCUL MAGIC DIN SASCHIZ
Ce altceva mai completează liniștea? Poate o melodie de jazz, o pisică leneșă, o cană de ceai…și miros de flori…multe flori. Dacă ți-aș spune că toate astea se pot regăsi într-o locație din Saschiz m-ai crede?
Vin cu dovezi că la Saschiz s-a presărat puțin mai mult praf magic și a luat naștere Tei TeeHaus.
Probabil cea mai autentică ceainărie din România, Tei TeeHaus este locul care te va duce cu gândul la Anglia rurală,
Hadrian Morar împreună cu soțía Marianne sunt responabili pentru acest loc unde o poartă veche de lemn face diferența între realitate și visare.
Când ajungi la Saschiz sunt sigură că vei petrece aici multe ore…nici nu are cum să fie altfel.
Fie că vei bea un ceai aromat însoțit de o tartă sau o prăjitură făcută în casă, fie că vei alinta o pisică ce ti se va plimba pe la masa sau poate vei avea un dialog cu Hadrian. Îți va plăcea atât de tare încât ai să vrei să te reîntorci.
Deja mi-e dor de ceainărie, de sat, de frumoasa Transilvania care ți se lipește de suflet imediat ce iei contact cu ea.
TRADIȚII, OBICEIURI ȘI OAMENI
Și mai mi-e dor de ceva. De oameni! Oamenii ăia, care veniți din multe colțuri al lumii împreună cu localnicii, au transformat Saschiz în acasă, au format o comunitate și cu zâmbetul cald te invită să faci și tu parte din ea.
Poate acesta să fie motivul pentru care oricând m-aș întoarce la Saschiz.
În plus, pe lângă frumusețea lucrului simplu aici se păstrează încă tradițiile și obiceiurile comunității săsești. Mai sunt vreo 70 de sași la Saschiz, de ajuns ca povestea să continuie, să fie scrisă și rescrisă.
Iar unul dintre cei care continua să scrijelească povești este Marinel Gyorfi. O face în atelierul lui de ceramică de unde multe obiecte au ajuns în magazine ale brandurilor mari de peste hotare.
Stilul de Saschiz înseamnă obiecte de ceramică de culoare albastru cobalt. Nu mulți tineri mai practică meseria olăritului, însă în atelierul din Saschiz lutul prinde viață în mâinile artistului.
Pentru prima data am ajuns într-un atelier de ceramică, am admirat zeci de exponate și am privit cum din mâini pricepute ies adevărate opera de artă.
Dar la Saschiz se mai întâmplă ceva! În fiecare început de lună mai a anului are loc un eveniment care a început să fie tot mai cunoscut – Festivalul Rubarbarului.
Din 2011 această sărbătoare este organizată de Vecinătatea Femeilor din Saschiz și a devenit unul dintre cele mai așteptate evenimente ale satului.
Întreaga suflare se adună în curtea Bisericii Evanghelice și după ce preoții celor 2 comunității rostesc câte o cuvântare, aici au loc defilări pe sunet de fanfară a plăcintelor și preparatelor ce au ca ingredient principal rubarba.
Această plantă este folosită și pentru gemuri, compoturi dar și în feluri principale de mâncare. Sezonul rubarbei este primăvara. Este momentul în care producători locali, artizani, gospodine și vizitatori își dau întâlnire pentru câteva ore de sărbătoare.
Dacă nu ajungi la festival poți degusta sau cumpăra preparate pe bază de rubarbă de la buticurile din sat sau de la ceainărie.
ALTE LOCURI PE CARE LE POȚI VIZITA DACĂ AJUNGI LA SASCHIZ
Satul Viscri – (22,2 km) pe DN13/E60 și DJ104Ldistanța 22.2 km
Satul Cloașterf – (7,3 km) pe DN13/E60 și DC53
Sighișoara – (20,2 km) pe DN13/E60
Cetatea Rupea – (32,9 km) pe DN13/E60
Vizita mea în pitorescul sat Saschiz a fost una dintre experiențele de neuitat. Am avut privilegiul de a explora un loc mai puțin promovat dar cu foarte mult potential turistic.
Am descoperit la Saschiz un adevărat refugiu pentru suflet și o destinație de călătorie pe care am să mi-o amintesc mereu cu mult drag.
Acest sat săsesc a devenit un punct de referință în călătoriile mele și îl recomand oricărui pasionat de comori autentice și culturale.
CAUȚI CAZARE ÎN SASCHIZ? AM ALES PENTRU TINE CELE MAI AUTENTICE CAZĂRI DE AICI (CLICK PE DENUMIRE PENTRU REZERVARE ȘI DISPONIBILITATE)
Saschiz 130/Lodging and Glamping
Saschiz Inn Cozy 1914 Saxon Apartment with garden
Saschiz165 restored barn, dating from the 18-th century
0
1 Comment