Printre multele minuni pe care le face Sfântul Nectarie este că îți îngăduie să ajungi la el.
Îmi încolțise tot mai puternic în minte gândul că într-o zi voi ajunge la Eghina. Și ziua aceea a venit pe 9 noiembrie, chiar de hramul Sfantului Nectarie.
M-am gândit și răzgândit de mai multe ori cu privire la cum aveam să ajung aici – să merg cu grup organizat sau pe cont propriu?
Și până la urmă, discutând și cu o bună prietenă care mai fusese pelerinaje, am luat decizia de a îmi organiza singură drumul în insula Eghina, acasă la Sfântul Nectarie.
În acest articol am să îți prezint pas cu pas traseul dar și povestea unuia dintre cei mai iubiți Sfinți creștini ortodocși ai lumii, Sfântul Nectarie.
DRUMUL CĂTRE INSULA EGHINA
Eghina nu-i departe de România iar ca să ajungi aici, trebuie în primul rând să ajungi la Atena în Portul Pireu.
Pireu cel mai mare port grecesc și unul dintre cele mai importante porturi de la Marea Mediterană și din Europa.
Am plecat din București către Atena cu un zbor low-cost de noapte cu o durată de 1h30. Compania WizzAir are zboruri dese către Atena iar costul biletelor este de cele mai multe ori foarte accesibil.
Deși mare, aeroportul este bine organizat, astfel că ai să găsești foarte ușor ieșirea către autobuz/taxi/metrou.
Cea mai puțin costisitoare variantă de a ajunge în Atena din aeroport sunt autobuzele. Acestea sunt disponibile 24h/7zile.
Biletele se pot cumpăra de la tonetele albastre aflate la ieșirea din aeroport iar costul per călătorie este de 5.5 euro.
În funcție de ruta aleasă, autobuzele plecă la fiecare 30 de minute sau în fiecare oră.
Pentru că m-am cazat în Atena, aproape de centrul orașului, a trebuit să urc în autobuzul X95 care m-a lăsat în Piața Syntagma, unde are și capăt de linie. Durata aeroport – Piața Syntagma este de aproximativ 1h.
De aici, ca să ajung la cazare nu a mai fost mult, astfel că desi era trecut de miezul nopții am mers pe jos până aproape de Piața Monastiraki, zona în care m-am cazat pentru câteva zile.
Am stat la un hotel de 2 stele cu mic dejun, hotel care mi-a depășit cu mult așteptările prin curățenia excelentă, dotările neașteptate, calitatea serviciilor și terasa de pe acoperiș cu cea mai frumoasă vedere către oraș și Acropole.
Hotelul se numește EVRIPIDES HOTEL si este o alegere foarte bună
CAUȚI CAZARE ÎN ATENA? UITE CE SUPER SELECȚIE TI-AM PREGĂTIT
Click pe numele hotelului pentru prețuri și disponibilitate
– BELLE ATHENSE – LUXURY ROOMS
–ACROPOLIAN SPIRIT BOUTIQUE HOTEL
–ATHENS CITY VIEW URBAN SUITES
În dimineața zilei de 9 noiembrie am plecat către portul Pireu.
De data aceasta am luat metroul de la stația Piața Monastiraki, pe linia albastră către stația Pireu.
Portul este imens dar chioșcurile de bilete sunt destul de vizibile.
În funcție de ambarcațiunea aleasă costul biletului poate să difere.
Feriboturile mari sunt cele mai accesibile, au un traseu pe mare de aproximativ 1h și costă 12 euro /sens.
Ambarcațiunile mai mici ajung pe insulă în aproximativ 40 de minute. Poți cumpăra bilete și online de AICI
Pentru că am ales să merg în insula Eghina chiar de ziua Sfantului Necatarie, mă așteptam ca multe dintre feriboturi să fie sold out.
Cu biletul în mână, valabil la o oră distanță fața de ora la care am ajuns în port ,m-am îndreptat către o ambarcațiune ce urma să plece imediat.
Înduplecat de dorința mea de a ajunge cât mai repede pe insulă, responsabilul cu îmbarcarea a fost de acord să îmi permit accesul la bord cu o oră mai devreme.
Am avut parte de o vreme senină cu soare călduț ce mi-a permis să admir marea de la ultimul nivel al feribotului.
Timpul pare că a zburat la fel de repede ca pescărușii ce au însoțit vaporul permanent. În depărtare se zărea insula Sfântului Nectarie.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi și sufletul de emoție. Am coborât rapid, împreună cu alte sute de pelerini veniți să se închine, să se roage sau să mulțumească Sfantului Nectarie pentru binecuvântările primite.
În portul Eghinei era zarvă mare. Oamenii făcuseră culoar de-a lungul promenadei pe unde avea să treacă alaiul de pelerini, fanfara, copii de școală și preoții cu moaștele reprezentând capul Sfântului Nectarie.
Această procesune are loc în fiecare an pe 9 noiembrie, când capul Sfantului este luat din biserică și plimbat de-al lungul insulei Eghina.
Pe culoarul creat erau crengute de maslin și flori. Am văzut multe autocare cu pelerini din toate colțurile României, semn că Sfântul Nectarie este foarte iubit de românii credincioși.
Momentul trecerii raclei a fost unul rapid. Câțiva s-au înghesuit ieșind din rănd să îl atingă sperând poate că și pentru ei Sfântul Nectarie va face o minune.
Alaiul a trecut mai departe, mulțimea s-a risipit rapid și am rămas în port căutând cum aș putea ajunge la biserica Sfântului.
Distanța de la port până la biserică este de aproximativ 7-8 km astfel că varianta de a merge pe jos este destul de anevoioasă.
Cum majoritatea taxiurilor erau ocupate pe aplicație, am pornit pe jos făcând autostopul către biserică.
După 1 km de mers, cu bunăvoința unui localnic care și-a sunat un prieten taximetrist, am ajuns la Biserica Sfânta Treime cunoscută și ca Biserica Mare a Sfântului Nectarie.
Drumul până la biserică șerpuiește prin peisaje stâncoase iar aerul are o claritate aparte. Nu durează mai mult de 10 minute iar costul cu taxiul este de 10-12 euro.
Dacă ai în plan să petreci mai multe zile pe Insula Eghina îți recomand să te cazezi aici. Insula este foarte frumoasă și în general destul de liniștită.
Mai este cunoscută și ca insula Fisticului, fiind cel mai mare producător de fistic al Greciei și printre singurele din Europa.
CAUȚI CAZARE ÎN EGHINA? UITE CE SUPER SELECȚIE TI-AM PREGĂTIT
Click pe numele hotelului pentru prețuri și disponibilitate
SFÂNTUL NECTARIE – SFÂNTUL RĂBDĂRII SI VINDECĂTORUL DE CANCER
Sfântul Nectarie este cunoscut ca protectorul celor bolnavi și neajutorați, iar povestea lui a inspirat milioane de credincioși din toată lumea.
Am fost surprinsă să văd cât de mulți oameni vin aici, nu doar pentru un pelerinaj, ci pentru o întoarcere la credința autentică, aceea care nu cere decât suflet deschis și speranță.
Eghina nu este doar o insulă frumoasă a Greciei, ci un spațiu unde spiritualitatea pulsează în fiecare colț.
Pentru călători, Eghina este recunoscută pentru liniștea pe care o aduce, iar pentru cei ce caută credința, este un loc de reculegere.
Sfântul Nectarie din Egina, cunoscut și ca Nectarie Făcătorul de Minuni, este un sfânt profund respectat și iubit în credința ortodoxă.
S-a născut în Silivria, într-o familie săracă dar credincioasă de la care a deprins dragostea pentru Dumnezeu.
Prin încercările suportate de-a lungul vieții și prin calomniile care i-au fost aduse, dar niciodată dovedite,
Sfântul Nectarie mai este cunoscut și ca Sfânt al Răbdării. Dragostea sa față de oameni și rugăciune l-a transformat într-o figură de inspirație pentru mulți credincioși.
Minunile Sfântului Nectarie s-au arătat atât în timpul vieții lui cât și după moarte când tot mai mulți credincioși si-au găsit răspunsuri, alinare și vindecare prin rugăciunile către el.
Mărturie stau volume întregi scrise de oameni din toată lumea.
Ca episcop în orașul grec al Pentapolisului, Sfântul Nectarie a fondat mai multe instituții de binefacere.
A scris multe lucrări teologice, care au fost și continuă să fie apreciate de creștinii ortodocși pentru profunzimea lor spirituală.
BISERICA MARE – RACLA DE ARGINT A SFÂNTULUI NECTARIE
Taxiul m-a lăsat la poarta mănăstirii. Aici, câtiva călugări veniți din muntele Athos ofereau spre vânzare mir, tămâie, diferite brățări și obiecte cu însemnătate religioasă.
Am cumpărat și eu câte ceva de la un călugăr roman care mi-a spus că pentru el faptul că trăiește în Athos este o binecuvântare.
M-am îndreptat apoi sprea intrarea in Biserica Mare închinată Sfintei Treimi și cunoscută pentru păstrarea moaștelor Sfântului Nectarie. Hramul, marile sărbători și slujbe de duminică au loc aici.
Această mănăstire a fost ridicată cu multă osteneală. Chiar și Sfântul Nectarie a muncit cot la cot cu lucrătorii pentru a o ridica.
M-am închinat la icoana Sfantului si m-a impresionat văzând cum mulți credincioși își sunau printre lacrimi de bucurie cunoscuții, prin apel video, pentru a le arăta și lor biserica, racla, icoana.
Interiorul bisericii mari nu este încă finalizat deoarece se dorește placarea pereților cu mosaic de piatră.
În partea dreaptă a bisericii, în paraclis, se află o raclă de argint în care se găsește mâna dreaptă a Sfântului Nectarie.
Aceasta este noul mormânt al Sfantului, cel inițial aflandu-se lângă Biserica Mică. Numeroși credincioși care au pus urechea pe mormântul din Biserica Mare au spus că au auzit bătăi în racla de argint iar unii chiar au văzut ochii Sfântului deschizându-se ți mișcându-se.
BISERICA MICĂ – MINUNEA CARE MI S-A ÎNTÂMPLAT
Am urcat apoi treptele care duc la mica biserică închinată Maicii Domnului.
Când Sfântul Nectarie a aflat despre această biserică, ea arăta într-o stare avansată de degradare fiind de-a lungul timpului atacată de pirați.
Renașterea ei a început în anul 1904, odată cu venirea Sfantului aici. Era la acel moment director la seminarul din Atena. Auzind că în insula Eghina există o mică mănăstire, a dorit să o vadă.
Ajuns aici s-a rugat lui Dumnezeu să îi arate un semn că acesta este locul pe care el trebuie să ridice o mănăstire. A făcut aici priveghere de noapte și chiar a doua zi s-a întâlnit cu primarul Eghinei de la care a primit terenul mănăstirii împreună cu toate clădirile degradate de pe el.
Timp de 4 ani, Sfântul Nectarie împreună cu măicuțele care i s-au alăturat, au lucrat la reconstrucția intregului complex monahal.
Cand a fost aproape gata, și-a dat demisia de la seminarul teologic din Atena pentru a se ocupa de mănăstire dar și de pelerinii care începuseră să vină la Eghina.
Din anul 1908 Sfântul Nectarie se retrage permanent la Eghina. În jurul său se strâng mai multe fiice duhovnicești ce își doreau să devină măicuțe.
Încep calomnii la adresea Sfântului Nectarie, multe dintre ele din invidia celor cu funcții importante in Biserică. Niciodată o calomnie la adresa lui nu a putut fi dovedită, Sfântul suportându-le pe toate cu multă răbdare.
Au fost plângeri de la Atena împotriva Sfantului că biserica construită de el nu este oficială, desi mitropolitul de la Atena dăduse binecuvantare sa se facă reparații la aceasta.
Auzind calomniile impotriva Sfantului Nectarie, mitropolitul a negat că reparațiile s-ar fi făcut cu voia lui.
Toate aceste încercări l-au sfințit pe Sfântul Nectarie.
Astfel le-a invatat și pe maici că răbdarea este una dintre virtuțiile pe care omul trebuie sa le aibe in viata aceasta întrucât fără răbdare nu ne mântuim.
Răbdare a avut Sfantul Nectarie și în încercările bolii.
În anul 1920, pe data de 8 noiembrie, Sfantul Nectarie a plecat la Domnul.
A fost așezat în mormântul din marmură care se poate vedea și astăzi, din curtea mănăstirii.
Așa cum este rânduiala în Grecia, după câțiva ani trupurile îngropate sunt scoase pentru a fi spălate și reașezate în mormânt.
În momentul în care au ridicat capacul au văzut că Sfantul Nectrarie era neputrezit și cu bună mireasmă.
Văzând una ca acestea, măicuțele au anunțat mitropolitul de la Atena, care neavând încrederea în sfințenia Sfântului, le-a spus măicuțelor să îi țină trupul afară, în căldură.
Măicuțele au făcut întocmai, însă trupul Sfântului Nectarie a rămas intact. A fost reașezat în mormânt și scos un an mai târziu, păstrat la fel de frumos.
Cu timpul măicutele au tot scos trupul la suprafață până când au văzut trupul Sfântului începuse să putrezească. Neînțelegând de ce s-a întâmplat asta, au început să se roage lui Dumnezeu pentru un răspuns.
Sfantul Nectarie i s-a arătat în vis Maicii Starețe spunându-i că trupul i s-a supus legilor firii prin voia lui Dumnezeu, pentru ca părticele din el să fie trimise în mai multe biserici ale lumii.
Moaște ale Sfantului Nectarie se află în mai multe biserici din România. În București se găsesc la mănăstirea Radu Vodă cu hramul Sfintei Treimi si al Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina.
Am intrat și eu în paraclisul micii biserici de la Eghina în care a slujit Sfântul Nectarie.
Aici se păstrează capul Sfântului dar și o parte din abdomen, într-o raclă de argint.
Lângă paraclis, în curtea mănăstirii se găsește mormântul de marmură pe care l-am atins cu multă bucurie și emoție.
Punând urechea pe mormânt am auzit sunet de toiag. Am crezut că visez, că poate un pelerin s-a ciocnit de el sau cercelul meu a zgăriat marmura.
Am pus din nou urechea si din nou – cioc-cioc. Am lăcrimat instant la auzul acestui mare dar primit. Nu imi venea să mai ies de acolo.
Ascultând din nou, i-am auzit pulsul, ca si când aveam urechea pe inima lui.
Sfântul Nectarie mi-a trimis din nou un semn că îmi este alături, pentru că în bunătatea lui nu contenește să se arate celor care strigă către el.
O altă emoție am simțit mergând în chilia Sfantului Nectarie, locul în care i-am vazut patul, altarul de rugăciune, mai multe obiecte personale dar și fotografii.
In partea dreaptă a micului hol ce duce către camera Sfântului există o piatră adusă din Silivria, de lângă Constantinopol, din casa în care s-a născut Sfântul Nectarie în anul 1856.
Fântâna albă din curte este un aghiasmatar de unde credincioșii pot lua apa pt nevoile lor duhovnicesti.
În pangarul mănăstirii credincioșii cumpară icoane și primesc undelemn sfintit din candela Sfantului Nectarie.
Mănăstirea Sfânta Treime este printre cele mai iubite locuri de pelerinaj din întreaga lume.
CREDINȚĂ ȘI MINUNI
Încă din cele mai vechi timpuri, insula Eghina a fost o zonă locuită de foarte mulți oameni credincioși.
Pe dealurile din împrejurimi se gasesc peste 300 de biserici și paraclise cunoscute ca biserici de familie.
Unele sunt foarte mici, putând intra în ele 2-3 oameni.
O astfel de biserică îndrăgită foarte mult de Sfântul Nectarie este biserica Sfântului Ierarh Dionisie de Zakyntos, pe care obișnuia să o folosescă pentru rugăciune.
Minunile Sfântului Nectarie au inceput chiar din ziua în care el a plecat la Domnul. Bolnav de cancer, Sfântul era internat în spitalul din Atena.
O asistentă credincioasă i-a desfăcut cămașa și a așezat lângă patul lui un om paralizat. Salonul s-a umplut de miros de mir iar omul paralizat s-a ridicat și a început să meargă.
Mirosul de mir a ramas în cameră iar medicii au transformat salonul într-un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nectarie.
CHEMAREA INSULEI EGHINA
Cine ajunge la Eghina o dată cu siguranță va vrea să revină pentru că locul acesta are o chemare aparte.
În acea zi, la mănăstire, am realizat că spiritualitatea nu înseamnă doar momente de rugăciune solemne, ci și reconectarea cu mine însămi.
Eghina și mănăstirea Sfântului Nectarie sunt despre găsirea liniștii interioare, chiar și pentru mine care sunt mereu în mișcare și în căutarea noului.
Seara, la apus, am revenit în port pentru a pleca din nou către Atena. Culoarea portocalie a cerului, miscările legănate ușor ale bărcilor acostate și zgomotul mării m-au învăluit într-o stare de recunoștință pură.
Acolo, în tăcerea Eghinei, am simțit că nu nu eu am ales călătoria ci ea m-a ales pe mine, iar Sfântul Nectarie, cu toată credința, m-a făcut să înțeleg că drumul spre lumină începe întotdeauna din noi.
Aceasta este esența unei călătorii spirituale: o căutare a liniștii interioare, o descoperire a sensului și a credinței.
Dacă ajungi vreodată în Eghina, îți recomand să pășești în acest loc sfânt cu sufletul deschis. S-ar putea să descoperi că aici găsești răspunsuri la întrebările pe care le aveai de mult, dar nu ți-ai găsit niciodată timp să le pui.
Pe cont propriu, dar niciodată singură – așa am fost în Eghina, acasă la Sfântul Nectarie.
0
