Castelul Cantacuzino a fost ridicat din dorința prințului Gheorghe Grigore Canatacuzino după planurile arhitectului Grigore Cerhez în anul 1911 în Bușteni. S-a vrut o fi o construcție grandioasă „în amintirea străbunilor și spre adăpostul urmașilor”.
Cunoscut ca „Nababul” datorită averii sale impresionante, Gheorghe Grigore Cantacuzino a ridicat alte 2 castele: Castelul Cantacuzino din București și Palatul Cantacuzino de la Florești numit și „Micul Trianon”.
Retrocedat urmașilor de drept dupa revoluția din ’89, castelul din Florești a fost vândut în anul 2009. Astăzi se află în ruină și se presupune că pentru restaurarea lui ar fi necesari 20 de milioane de euro.
Descendent al voievozilor români Gheorghe Cantacuzino era cel mai mare proprietar de pământuri din acea perioadă. Concura atât ca avere dar și ca statut social cu Regele Carol I.
Important om politic cu studii la Paris, a fost ales de două ori primar al Bucureștiului dar și prim-ministru al României.
Ducea o viață atât de extravagantă încât există o legendă conform căreia ar fi dorit ca acoperișul castelului din Bușteni sa fie bătut în monede de aur iar curtea să fie pavată cu aur.
Castelul are o splendidă priveliște asupra crucii Caraiman. Este ridicat în stilul neoromânesc pe locul unei foste cabane folosită de familia Canatacuzino în drumurile lor către Brașov.
Construit ca o cladire ce s-a vrut a rivaliza cu Peleșul din Sinaia, Palatul Cantacuzino din Busteni și-a căpătat o identitate proprie.
Are o suprafață de 3148 mp iar parcul de la exterior vine ca o completare a frumuseții lui.
S-a folosit piatră cioplită atât pentru exteriorul pereților dar și pentru pavarea curții. Foișorul de tip culă servea la urmărirea vânatului și amintește de stilul brâncovenesc.
Castelul este format din demisol, parter și etaj. Interiorul se poate vizita și este fastuos datorită vitraliilor, decorurilor cu caracter romantic, feronerie turnată în bronz, grinzi aparente și pictate.
Șemineele din piatră albă amintesc de luxul boieresc în care trăia Nababul.
Colecția de heraldică este unică în România și reprezintă blazonele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii dar și o friză de picturi votive cu membrii de seamă ai familiei Cantacuzino.
În timpul comunismului sălile castelului au funcționat ca sanatoriu TBC iar pereții au fost vopsiți în verde. Restauratorii au reușit să aducă la suprafață puțin din fastul picturilor ce fuseseră realizate de artiști plastici aduși de la Veneția.
Ca o coincidență sinistră Gheorghe Cantacuzino moare subit în anul 1913 de pneumonie iar castelul din Busteni dar și cel din Florești ajung să funcționeze ca sanatorii TBC în timpul comunismului după ce sunt distruse și prădate de toate bogățiile de la interior.
Din fericire Castul Cantacuzino din Bușteni a reușit să își recapete din strălucirea de altădată iar astăzi încântă turiști din toata lumea.
Uneori la castel au loc concerte, evenimente culturale, nunți sau ședințe foto.
Încheie plimbarea la castel cu o cafea bună și o panoramă deosebita asupra Bucegilor, de pe terasa sofisticatului restaurant aflat în gradină.