La poalelel munților, între Piatra Craiului și Bucegi, liniștea se simte mai profund.
Casele răsfirate pe coline completează tabloul de munte. Ici-colo te întâmpină domol câte o văcuță ce paște în tihnă. Doar sunetul clopotului ce îl poartă la gât mai gâdilă liniștea din când în când.
-
Vedere peste Șirnea
Vizităm unul dintre cele mai frumoase sate românești, Șirnea, un loc în care timpul pare că a stat pe loc și doar anotimpurile îi mai schimbă haina.
Situat în comuna Fundata, județul Brașov, micuța așezare a devenit în 1968 primul sat turistic din România. Meritul în promovarea zonei îi aparține în totalitate lui Nicolae Frunteș, profesor de biologie la școala din sat. Datorită lui, Șirnea a devenit cunoscut și turiștilor de peste hotare.
În 1966 se pun bazele Muzeului Etnografic, Olimpic și de Artă Contemporană. Mai târziu acesta avea să se numească Nicolae Frunteș, ca o recunoașterea a acestuia pentru implicarea de a pune satul pe harta turistică. Astăzi muzeul poate fi vizitat gratuit, fiind nevoie de programare.
Radu Frunteș duce mai departe moștenirea culturală a tatălui său și vă povestește cu bucurie despre obiceiurile și tradițiile rurale.
Încă din 1975, în perioada 22-23 iunie, la Șirnea se aprinde flacăra olimpică. Copiii de la școlile din jurul Brașovului se întrec în activități sportive și artistice. Datorită acestei tradiții România a obținut în 2011 un trofeu din partea Comitetului Olimpic Internațional.
Zona este extrem de prietenoasă și ofertantă pentru iubitorii de drumeții.
La pas sau cu bicicleta, vei putea alege unul dintre cele 9 trasee ecoturistice numerotate de la T1 la T9. Iar dacă îți dorești o experiență mai autentică te poți plimba călare pe cal. Alături de un însoțitor vei putea străbate zona în șaua celor mei blânzi și frumoși cai din Șirnea.
Am bătut la pas ulițele satului admirând case vechi aflate de o parte și de alta a drumului. Unele încă locuite, altele încuiate de multa vreme. Prea puțini oameni mai locuiesc aici iar cei care încă o fac sunt patronii de pensiuni.
O zona nu foarte populată, care probabil si-a păstrat farmecul tocmai din cauza aceasta.
Am ales o drumeție ușoară, la pas, căte Curmătura Groapelor, spre poarta de intrare în parcul Național Piatra Craiului. Dar până acolo ne-am oprit de zeci de ori și am făcut ochii mari la tot ce natura ne-a așternut în față.
Ne-a îndrăgostit de curtea unui sătean și am îndrăznit să trecem de poartă. Ne-am așezat pe iarbă și am admirat Bucegii ce încă purtau cușme de zăpadă.
Iar când stăpânul locului ne-a observat venind din vale, dinspre animalele lui, ne-am cerut scuze că i-am patruns în curte.
“ Da doar nu mâncați pământul, stați cât vreți”.
Omul de la țară este mai pașnic, mai bun, cu altfel de valori față de cel de la oraș. Iar în ultimul timp mi-am dorit să mă aflu mai mult în preajma lui.
Ne-am împrietenit cu câțiva dintre câinii zonei. Ne-au lăsat să îi mângâiem și să îi pozăm, ba chiar ne-au bucurat cu giumbușlucuri prin iarbă. Iar după ce si-au luat porția de dragoste, au plecat mai departe în treaba lor.
Atunci când nu te grăbești totul se întâmplă exact așa cum trebuie. Iar natura nu se grăbește, renaște continuu, te surprinde permanent, îți arată că doar Dumnezeu este mai presus de ea.
La Șirnea se păstrează încă fragmente mari din viața satului de altădată. Atâta timp cât munții vor sta în picioare, cât izvorul nu va seca iar omul va rămâne bun, satul își va păstra magia.
1 Comment