ÎN JURUL LUMII

Nomad prin Țara Sfântă – Ierusalim

israel-ierusalim-29

Capitală a Israelului, Ierusalim este socotit ca fiind cel mai sfânt oraș pentru trei mari religii: creștină, iudaică, musulmană. Totodată  este cel mai mare oraș din Țara Sfântă ca număr de locuitori (850 000).
Cu o istorie zbuciumată ce datează din vremuri biblice Ierusalimul este disputat și astăzi de poporul evreu și arab care și-au însușit deopotrivă teritoriul.

Cât de sigură este o vizită în Ierusalim? Cam la fel de sigură ca în orice altă destinație atâta vreme cât te informezi din timp și te supui regulilor locale.

Pentru mine Ierusalimul a fost o dorință personală. Pasii m-au purtat în acest loc de 2 ori însă prima dată doar din cauza baierei de limbă și nu pentru că mi-am dorit să ajung aici.

Era luna ianuarie și cum în Romania  era frig de crăpau pietrele am rezervat repede o vacanță către Eilat, destinație cu soare din Israel. Cum orașul este mic și ușor de parcurs mi-am dorit să vizitez împrejurimile și să am amintire faimoasa poză cu ziarul sau cartea deschisă de la Marea Moartă. Mă și vedeam plutind pe spate în cel mai sărat lac al lumii.

Am urcat în autobuzul 444 cu destinația Marea Moartă urmând ca traseul să nu dureze mai mult de 1 oră. L-am rugat pe șofer să îmi spună când trebuie să cobor iar el a dat din mână și din cap semn că a înțeles rugamintea mea. „Yes, yes”.

Dragii mei, dacă porniți cu autobuzul din Eilat si doriți ca și mine să ajungeți la Marea Moartă coborâți la Ein Bokek Beach, este singurul resort amenajat. Marea  Moartă se întinde pe mulți km. însă aveți nevoie de un duș măcar pentru a vă curăța de sare.

Varianta câștigătoare este să  închiriați masină sau să va dea Dumnezeu un șofer de autobuz vorbitor de engleză.

Autobuzul meu a oprit la Ein Bokek Beach (nu era niciunde numele notat), oamenii echipați de plajă au coborat, eu m-am alarmat și am intrebat șoferul dacă trebuie să cobor. Răspunsul lui a fost „No No”.

A bun…mai stau.

Poate vă întrebați de ce nu m-am consultat cu atotputernicul Google – nu aveți idee cat de scump este internetul în Israel pentru cei din EU, 7 euro – 10 kb. După 2 ore deja nu mai aveam stare pe scaun și am rugat un călător să caute pe internet dacă mai avem mult pana la destinația mea.

Răspunsul a fost trist tare la momentul acela „Nu împușca mesagerul – ai trecut de 1 ora de locația ta”.

O Doamne…adio poza. Și uite așa am oprit la capăt de linie – Ierusalim, dupa un drum de aproximativ 5 ore. Cât credeți că am stat în Ierusalim? Fix  40 de minute pentru că ultimul autobuz către Eilat  urma să plece în aproximativ 1 oră.

Era vineri iar a doua zi era Sabatul când mijloacele de transport nu funcționează.

 Și ce am vizitat eu in Ierusalim în 40 de minute? Nimic! M-am plimbat cu tramvaiul până la cetatea veche cu nervii întinși la maxim, am intrat în zona musulmană  de unde nu mai știam pe unde să ies și cam atât.

Când într-un final am găsit drumul de întoarcere am respirat 2 minute și  mi-am zis că nimic nu este întâmplător. Mi-am promis atunci că în curând  voi ajunge din nou în Ierusalim și îi voi acorda atenția cuvenită.

Dar uite că a venit luna noiembrie, ziua mea de naștere.

Nu am stat mult pe gânduri și am rezervat o nouă și minunată vacanță în Israel cu destinația Tel Aviv.

Despre cosmopolitul Tel Aviv am scris deja un articol pe care vă invit să îl parcurgeți.

Așadar la împlinirea vârstei biblice de 33 de ani mi-am făcut cadou o vizită în cel mai Sfânt oraș al lumii – Ierusalim.

Pentru că mi-am propus să vizitez orașul într-o zi, mi-am schițat în  minte obiectivele turistice în ordinea preferințelor.

Vizita a început de dimineață, distanța dintre Tel Aviv și Ierusalim este de aproximativ 1 ora iar autobuzele  circulă din oră în oră.

De la stația centrală am urcat în tramvaiul pe care îl cunoșteam ( călător cu experiență deja ) și am coborât la Poarta Damasc, una dintre principalele căi de acces în vechiul Ierusalim.

Pe ambele părti cât vezi cu ochii comercianți gata să iți vândă orice. Poate credeți că i-am ocolit. La nici 5 minute de mers prin vechiul Ierusalim mi-am achiziționat o frumoasă eșarfă colorată. Fiecare cu viciile sale.

Comercianții sunt veseli, amabili, îți arată oricate modele dorești, te intreabă de unde ești dacă ești căsătorit sau dacă vrei să fi. Cultura musulmană are ceva care îmi place tare.

Am mers pe Via Dolorosa sau Drumul Crucii,traseul Iui Isus Hristos cu crucea în spate  spre Muntele Golgota unde a fost răstignit. Am vazut pelerini care parcurgeau  drumul  desculți cu o cruce mare de lemn în spate, pe urmele Mântuitorului.

Fiecare om  își poartă credința în suflet și este alegerea fiecăruia cum să o manifeste.

MORMÂNTUL SFÂNT

Foarte important pentru mine a fost să ajung la Mormântul Sfânt. Și am ajuns!

Grupuri de oameni cât vezi cu ochii pretutindeni. Unii chiar la intrarea în Biserică întinși pe jos, frecând diverse cruci, eșarfe și alte obiecte personale de Piatra Ungerii, locul unde Iosif a pregatit trupul lui Hristos pentru punerea în mormânt.

Mirosul de mir este foarte puternic aici.

Nu pot spune că m-a cuprins o stare de liniște și pace sufletească mai ales că era o vânzoleală permanentă.

Am atins și eu piatra iar mireasma ei mi-a rămas impregnată în palme toată ziua.

Ca să poți intra la Mormîntul Sfânt trebuie să ai răbdare. În general oamenii stau la coadă . În interior au voie  3 persoane dar nu mai mult de câteva secunde.

Nu știu dacă mi-am indus starea sau care a fost motivul emoție foarte puternice  simțită sub cupola Mormântului. Lacrimi mi-au curs necontrolat și m-am simțit ireal de bine.

La Mormânt am intrat mai spre seară dupa  ce am vizitat și alte obiective importante. Timpul de așteptare a fost de aproximativ 40 de minute. Ca să poți intra înauntru trebuie să ai o ținută decentă iar femeile trebuie să aibă capul acoperit.

Eh și cum stăteam la coadă mă intrebam ce îi voi spune lui Dumnezeu în câteva secunde. Emoția de mai înainte nu m-a însoțit  înauntru iar dacă mă gândesc acum ce i-am spus lui Dumnezeu atunci…absolut nimic.

ZIDUL PLÂNGERII

Loc cu o importantă semnificație religioasă pentru evreii din întreaga lumea, Zidul Plângerii reprezintă o mica parte rămasă din Templul lui Solomon distrus în anul 70 de către romani. Poporul evreu își plânge și astăzi  templul și se adună în numar mare  pentru diverse activități cu specific religios.

De vineri seară și până sâmbată dimineața evreii se adună în preajma zidului, sărbătoresc și cântă muzică tradițională.

Majoratul religios este un alt eveniment important pe care evreii îl respectă și care are loc în general în zilele de luni și joi atunci când baieții de clasa I și cei care împlinesc 13 ani primesc prima lor biblie.

Am fost martora unui astfel de eveniment și este absolut încântător. Este de reținut că toți bărbații care vor să ajungă în preajma Zidului trebuie să poarte pe cap kippa indiferent de religia lor. Este semn de respect pentru cultura evreiască. Kippa se oferă gratuit de ce cei care asigură siguranța locului.

La Zidul Plângerii femeile nu se roagă la un loc cu barbații. Ei sunt separați de un paravan. Spre deosebire de bărbați, femeile se roagă în liniște, unele chiar ore întregi.

Zidul lasă la vedere printre crăpături mii de bilețele cu rugăminți, mulțumiri, rugăciuni, scrise de turiști și credincioși din toată lumea. În credința iudaică este interzisă distrugerea oricărui lucru pe care apare scris numele lui Dumnezeu așa că periodic bilețelele sunt strânse în saci care mai apoi sunt îngropați pe Muntele Măslinilor.

GRADINA GHETSIMANI

Gradina Ghetsimani este locul de rugăciune al lui Isus Hristos, cel mai iubit din Ierusalim, loc în care venea adesea. Tot aici are loc vânzarea și trădarea Mântuitorului de către ucenicul său Iuda.

Gradina este mică și înconjurată de măslini, despre unii dintre ei  se spune că datează din timpul lui Hristos. Chiar dacă aceia nu sunt copacii originali cu siguranță sunt direct desendenții lor.

Locul se află  în afara cetății la poalele Muntelui Măslinilor, gradina este încadrata în curtea Bisericii Tuturor Națiunilor cunoscută și ca Biserica Agoniei.

GRADINA MORMÂNTULUI DIN IERUSALIM

O minunată oază de relaxare și reflecție este Biserica Mormântului descoperită în anul 1867.  Locul este bine organizat cu bănci, foișoare, fântâni arteziene și decorat cu flori și arbuști.

Oamenii se adună în grupuri, se roagă și cântă, unii savurează un sandwich sub umbra copacilor.

Unii cercetători sunt sceptici cu privire la acest loc și consideră că nu ar fi locul înmormantarii lui Isus. Alții cred că acesta este locul real în principal datorită locației identificată ca fiind Golgota.

Intrarea la mormânt se face direct din gradină  pe o ușă pe care scrie „Nu este aici, ci a înviat!”

Ferestrele și ușa mormântului datează din perioada bizantină sau din perioada cruciată. În interiorul mormântului se află două încăperi săpate în piatră.

Intrarea în Gradina Mormântului este fară taxă dar vizitatorii pot face donații.

Acestea au fost obiectivele turistice către care m-am îndreptat pe parcursul vizitei mele în Ierusalim. Dacă timpul îmi permitea aș fi vrut să mai bifez o drumeție pe Muntele Măslinilor dar și o vizită la Domul Stâncii.

Mă gândesc că e bine să rămâi restant cu câteva obiective la fiecare destinație.

În felul acesta ești sigur că ai să te întorci curând.

Te invit să mergi să descoperi Ierusalimul cu bucurie. Sunt sigură că te va cuceri pentru o viață.

0
Ela
Ela
TRAVEL OPENS OUR MINDS AND HEART AND MAKES US BETTER PEOPLE
Booking.com
Leave a Comment