În vremuri de demult pe Valea Almăjului trăia o familie de țărani ce nu putea avea copii.

Într-o noapte în visul femeii aparu o zăna ce îi spuse că dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă i se va naște o fată dar că aceasta va trăi doar dacă nu se va îndragosti vreodată. Femeia facu dupa cum zâna o învățase în vis si după puțin timp născu pruncul promis.

Copila era de o rară frumusețe si pe măsura ce creștea tot mai multor flăcăi le cadea dragă. Inima ei tresărea doar la vederea tânărului Bigăr.

Simțind primejdia, tatal fetei o închise pe copilă în grota de deasupra izvorului dintre lumi dar strigătele ei au fost auzite de zâna ce i-a prezis nașterea.

Înduplecată de plânsul fetei zâna i-a făgăduit că o va ajuta transformându-i părul într-o cascadă peste care îi vor aluneca lacrimile. Sunetul cascadei îl va atrage pe flăcăul dorit însă dragostea lor se va putea împlini doar pe Tarâmul Regăsirii Dorului și numai prin sacrificiu căci va trebui să moară înecat în lacrimile ei.

Astăzi cascada sta mărturie a iubirii implinite dincolo de timpuri a celor doi tineri îndrăgostiți.

 

0

Când ai fost ultima oară într-o drumeție?

Astăzi te invit pe poteci îngustate de vreme, printre copaci ce par să atingă văzduhul  și ochiuri de ape limpezi.

0