Toate locurile au ceva aparte însă unele sunt de-a dreptul unice. Ai auzit de Republica Turcă a Ciprului de Nord?
Până să ajung aici eu nu știam de existența acestui stat.
Și pot paria că sunt mulți în aceeași situație. Dar ce-i cu țara asta? Unde se află? Cine locuiește aici? Merită ea vizitată?
Răspunsurile le voi scrie în articol detaliind experiența pe care am avut-o de curând.
CINE, CÂND, CUM – SCURT ISTORIC
Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN) este formațiunea statală formată în anul 1974 în urma invadării părții de nord a Ciprului de către armata turcă.
Bine, dar de ce s-a întâmplat asta, care a fost cauza?
Turcia a invadat partea de nord a Ciprului deoarece ciprioții greci au dat o lovitură de stat cu scopul de a se unifica cu Grecia. Pentru a proteja minoritatea turcă, s-au scos armele și după lupte grele, turcii au preluat controlul pe 37% din teritoriul cipriot.
Cele 2 zone de control au fost separate de ceea ce se numește Linia Verde. Partea turcă a fost declarată independent în 1983 de către Turcia, singura țară care recunoaște Republica Turcă a Ciprului de Nord.
Comunitatea internațională a condamnat acțiunile Turciei și s-a insistat pentru retragerea trupelor ocupante din partea de nord însă până astăzi acest lucru nu s-a soluționat.
BINE AȚI VENIT ÎN LEFKOȘA
În zorii unei zile cu soare blând am luat autobuzul din Larnaca (vezi articolul aici) cu destinația Nicosia, capitala Ciprului. Prețul biletului a fost de 7 euro dus-întors iar durata călătoriei nu a depășit 1h.
Înfrastructura în Cipru este dezvoltată, transportul în comun fiind bine pus la punct, mai ales între orașele de interes turistic. Dacă vei opta totuși să închiriezi mașină trebui să ai în vedere că în Cipru se conduce pe partea stângă, moștenire lăsată de britanici.
Nicosia este capitala insulei meditaraneene Cipru și cel mai mare oraș al țării. O istorie de peste 4000 de ani, un amestec de culturi fascinante dar și un important centru de afaceri, alcătuiesc un oraș de o mare importanță și poziționează Nicosia ca fiind ULTIMA CAPITALĂ DIVIZATĂ A LUMII. Noi îi spunem Nicosia însă turcii o numesc Lefkoșa.
Autobuzul și-a încheiat călătoria la autogară, de unde, pe jos, am pornit către centrul turistic din Nicosia. Știam că trebuie să mergem către strada Ledra iar indicatoarele ne-au confirmat că ne aflăm foarte aproape de ea.
Strada Ledra este o important arteră comercială și pietonală faimoasă pentru faptul că traversează Linia Verde. Fiind închisă timp de 30 de ani, această stradă s-a redeschis în anul 2003 iar astăzi este un punct popular pentru turiștii care ajung în oraș.
Am început explorarea orașului cu o pauză și chiar pe colțul străzii am ochit o cafenea cochetă de unde am cumparat 2 cafele cu scopul de a ne energiza.
Să spunem că nu a fost cea mai bună cafea pe care am baut-o sau poate nu am ales sortimentul potrivit.
BULETINELE LA CONTROL
10 minute. Cam atat a durat să cascăm ochii pe la magazinele cu suveniruri și să parcurgem distanța până la graniță. Cum necunoscutul ne atrage ca un magnet, sătui de o cultură europeană din care facem parte, am optat ca de data aceasta să ne aventurăm pe partea turcilor.
Pentru a putea pătrunde în zona ocupată, așa cum o numesc ciprioții, a trebuit să prezentăm buletinele în 2 puncte de control. De reținut că filmatul și fotografiatul sunt strict interzise în coridorul de trecere. Am incercat să filmez un cadru dar domnul polițist m-a rugat pe un ton autoritar să sterg filmarea și să îi dovedesc ca am executat ordinul. Și fără să ne dăm seama am ajuns pe partea turcă.
Nu am trecut niciodată printr-un portal către o altă lume însă asta a fost senzația când am pătruns pe partea cealaltă.
Dintr-o data limba vorbită era alta, fizionomia oamenilor oarecum schimbată, dulciuri turcești în vitrinele magazinelor. Așa schimbare în doar câțiva pași?
TURISMUL ÎN REPUBLICA TURCĂ A CIPRULUI DE NORD
Și după ce ne-am dezmeticit, primul lucru a fost să observăm prețurile afișate la restaurantele locale. Iar acest lucru ne-a așternut un zâmbet mare pe față pentru că această regiune are prețuri foarte mici.
Chiar dacă moneda locală este lira turcească, vei putea achita și în euro indiferent de ce vrei să cumperi.
La așa prețuri, mai că am fi încercat de toate dar…să nu exagerăm, până la urmă am venit aici în recunoaștere.
După o masa copioasă cu doner kebab, pita, humus și nelipsitul ayran, parcă viața era mai roz. Ne-am încărcat cu energie și am pornit să colindăm hai-hui pe străzi, fără direcție.
Îți propun să-mi urmezi exemplul și să faci la fel…să încerci să privești totul ca pe o experiență care să însemne mai mult decât bifarea unor obiective turistice.
Noi ne-am propus să fim mai atenți la ce se întâmplă în juru nostru și să simțim cu inima ce are de oferit Republica Turcă a Ciprului de Nord.
Și chiar și așa tot ne-au ieșit în cale câteva repere turistice din oraș.
Primul a fost Bandabuliya, vechea piață ce datează din 1939. În esență este un bazar ce nu ar trebui ratat, mai ales dacă iubești cumpărăturile.
De la obiecte de decor vintage și autentice, la alimente proaspete și tarabe care vând diverse delicii turcești, mirodenii sau fructe uscate.
Contrar așteptărilor bazarul acesta nu este unul aglomerat. Știai că pluralul la flaut ( instrumental muzical) este flaute? Eu a trebuit să caut în dex.
Ce legătură are? Chiar în capătul bazarului exista un mic atelier al unei doamne artizan ce confecționează flaute.
Am stat puțin de vorbă și i-am admirat operele mai cu seamă una mi-a atras atenția – un flaut la care se cântă în pereche și de unde se aude sunetul dragostei.
Cel mai frumos loc din Cipru l-am văzut chiar aici, pe partea turcească.
Buyuk Han, o clădire istorică aflată în imediata apropiere a bazarului. Este cel mai mare han de pe insula și este considerat a fi una dintre cele mai frumoase clădiri,
A fost construit în anul 1572 de către otomani, imediat ce au cucerit Cipru de la venețieni. În centrul curții se află o moschee cu fântână.
Rolul lui era acela de han unde negustorii rămâneau peste noapte.
În 1878 clădirea a fost preluată de britanici, care au amenajat aici o închisoare până în anul 1903. Și-a recăpătat rolul de han între 1903 -1947 pentru ca mai apoi, până în anul 1962 să devină refugiu pentru familiile sărace care puteau închiria aici mai ieftin camere de dormit.
În prezent hanul a fost readus la viață sub forma unui centru de artă ce cuprinde mai multe ateliere de lucru manual și pictură. Există de asemenea, câteva cafenele dar și magazine cu suveniruri.
Vedem minaretele cum se întind semețe spre cer după care o clădire impunătoare, gotică și dacă nu avea cele 2 turnuri nu ne-am fi dat seama că este o moschee.
Da, este cea mai importantă moschee din Cipru, Moscheea Selimiye. Aceasta a fost un important locaș de cult creștin mutilat de turci și transformat în moschee.
În vremurile ei creștine de la 1228, biserica era una dintre cele mai frumoase și purta hramul Sfintei Sofia.
Numele official de Moscheea Selimiye i-a fost atribuit în anul 1954, în cinstea lui Selim al II-lea, sultan în perioada în care a fost cucerit Ciprul.
Din pacate nu am putut pătrunde la interior întrucât clădirea se află în reconstrucție. Nici la exterior nu poate fi văzută foarte bine pentru că este acoperită de schele.
Străduțele cu aer turcesc sunt o încântare iar femeile muslulmane sunt foarte frumoase.
Pare că nimeni nu se grăbește…turcii stau la cafenele locale citind ziarul sau band ceai și în timp ce fac conversație.
Nici măcar pisicile nu par să se grăbească, trecând indiferente de pe o parte pe cealaltă a străzii.
Atunci noi unde să alergăm?
Nu imi dau seama cum, tot mergând la pas pe străzi, am ajuns într-o zonă destul de dubioasă cu clădiri în paragină și urme de gloanțe în pereți.
Recunosc că m-a trecut un fior și am căutat să mă îndepărtez rapid, mai ales că erau prezente multe însemne interzise (de trecere, de filmat, de fotografiat),
Vei vedea că în regiunea aceasta multe clădiri sunt lăsate să cadă, iar viața nu este chiar ușoară, Economia de aici se bazează în mare parte pe turism și agricultură.
Doar 16% dintre produsele de pe rafturile magazinelor de aici provin din UE, restul fiind aduse din Turcia.
Dar și ciprioții turci exportă citrice, prose lactate și băutura tradițională numită raki. Marea majoritate a produselor merg în Turcia și în Orientul Mijlociu.
Și-ar dori să poată exporta și în statele europene însă fara recunoațtere din partea lor, acest lucru este imposibil.
Pentru că mai aveam ceva timp la dispoziție înainte de a prinde autocarul spre Larnaca am urmat indicatoarele către băile publice Buyuk Hamam.
Aceste băi se află în cartierul Iplik Bazar-Korkut Effendi. Experiența ar fi fost una nouă și foarte interesantă motiv pentru care m-am dus acolo într-un suflet.
Dezamăgirea a fost cruntă când am aflat că băile sunt închise permanent. Clădirea arată foarte bine în 2013 fiind restaurată.
Ca urmare a ridicării terenului zonelor înconjurătoare, accesul la interior este situate la 2 metri sub nivelul solului iar băile sunt la 3 metri mai jos.
În timp ce ne îndreptam din nou spre punctul de control, de data aceasta pentru a trece pe partea de sud, a auzit frumoasa chemare musulmană la rugăciune. Și am știut că nici că se pare un final mai frumos pentru aventura noastră.
De data aceasta nu am fost pregatiti să urmăm un fir narativ . Ne-am concentrat pur și simplu pe a observa viața exact asa cum se desfăsoara ea acum.
Am văzut biserici ortodoxe langă moschee, am vazut 2 lumi diferite si separate, aflate la doar câțiva metri distanță una de cealaltă.
Nu stim daca se va întregii vreodata Cipru si nici dacă așa ar fi mai bine.
Linia Verde rămâne momentan un simbol al unității si eforturilor de pace între două comunități entice.
Ce știm sigur este că experiența de aici se adaugă la experiențele frumoase pe care le vedem în lume.
CELE MAI BUNE CAZĂRI ÎN NICOSIA (click pe numele hotelului pentru detalii și rezervare)
Nicosia rest and relax 1 bedroom apartment
Executive apt Nicosia Center free parking/wifi
Nu ai găsit ce căutai? Aruncă un ochi și AICI
0
